Ma trezesc cu gand de duca, lucru limpede, m-am nascut ca sa calatoresc, scopul este mereu altul, dar de fiecare data are aceeasi radacina...
Muntele mi-e frate, marea mi-e liniste, iar casa mi-e somn...Prin urmare, ma duc la munte ca sa urc, cu rucsacul in spate, cu aparatul mereu atarnat de gat si cu o curiozitate care deocamdata mi-e sora cu obsesia.
Iubesc cartiel, daca sunt si insotite de fotografii deja m-au prins in mreje. Nu vorbesc nici de "Rahan", nici de "Piff", ci de carti in care lumea in care traim e vazuta de un autor care e fascinat atat de scris cat si de imagine. da, am zis imagine, nu am zis fotografie, pentru ca si desenele, tablourile, caricatura, schitele, uneori cantaresc la fel de mult ca si o fotografie.
Drumurile pe care le-am batutu de-a lungul timpului, si zau ca nu-mi vine sa cred cate sunt de vazut in tara, cate am vazut si-aici si in alte tari, dar mai ales e uimitor cate mai raman de vazut si de facut.
Nu stiu cati din jurul meu au obsesia calatoriei, dar eu simt ades ca pentru asta m-am nascut, sa merg si sa scriu, sa merg pentrua vedea, a fotografia ca sa se bucure si altii de minunile lumii.
Ideea accea cu cele 7 minuni ale lumii ma lasa usor neatinsa, asta pentru ca am vazut atatea minuni, atatea frumuseti incat chiar cred ca fiecare zi este o minune.
Fiecare loc din lumea asta are ceva aparte si in fiecare oras, sat sau tara exista oameni cu care merita sa stai de vorba, existe suflete care te determina sa iti doresti in continuu sa cunosti, sa cauti , sa vizitezi , sa-ti faci noi prieteni si sa nu te opresti decat putin pentru odihna si mult pentru prietenie.
Apele au povestea lor, ca si oamenii care bat lumea in lung si-n lat, si apele duc cu ele un fir de poveste...
Oamenii sunt fascinanti prin propria lor poveste de viata, pescarii au povesti triste, dar tristetea lor nu doare, e una blajina, care ne coboara din orasele mari in adancurile apelor. Prin pescarii aceia lipoveni de prin Delta vezi dragostea pura pentru apa, pentru natura...Povestile lor despre pasari, barci, peste sau un rasarit te duc ades mai departe de malul apelor...
Calatoriei ar trebui sa i se dedice o oda, una in care sa fie ridicata tacerea si sa fie asternuta linistea, sa fie cantata bucuria,sa se strige zambetul si sa cante un cor al pasarilor...
Acolo in lume se intampla minunile , aici in noi au loc trairile...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu