M-am gandit ca e asa in jurul meu si chiar in mine uneori o goana teribila dupa " a fi in centrul atentiei", " a straluci", " a avea succes" si culmea exista si o parte buna in asta!
Noi, oamenii oricat de buni sau de rai am fi, aveam asa in noi ceva ce ii determina pe ceilalti sa aiba reactii....si unele chiar interesante!
Nu cu mult timp in urma m-am trezit ca am fost felicitata si chiar am primit telefoane, mesaje si mailuri prin care mi s-a spus din tot sufletul( banuiesc!) bravos ca ti-ai dat demisia!
Acuma, dupa ce au trecut cateva saptamani, dupa ce m-am infruptat cu lacomie din suava libertate, dupa ce am iubit cu nesat fiecare clipa, dupa ce am iesit la beri, la munti si la mari...revin usor pe pamantul secetos, pe iarba uscata, pe drumurile capitalei...
Am totusi noroc, ca, dincolo de familie si prieteni, dincolo de ieri, exista un azi care imi da curajul sa deschid usi noi...
Am hotarat sa lupt pentru succes, am observat ca atunci cand avem succes in ceva, in jobul pe care-l facem, intr-un articol scris, intr-o intalnire...in orice...atunci de-abia avem motive sa continuam, sa ne agitam, sa facem ceva...
Cred ca sunt asa cum sunt pentru ca iubesc viata, pentru ca inca mai cred in sarutari patimase, inca rad cu lacrimi la un banc bun, inca ajut un batran sa treaca strada, inca plang la un film bun, inca ador senzatia de adrenalina...la maxim, ca sa nu mai zic cat iubesc sa dansez la malul marii si, desi unii se uita bizar la mine, am invatat ca un zambet face cat 2 razboaie mondiale, se predau armele!
Doresc ca lumea asta sa aiba succes, sa aiba fericirea si-n buzunarul de la piept si inima sa le tresara de cate ori prietena/ul, iubita/ul, amanta/ul sau sotul/sotia le spun ca-i iubesc si ca tot ce e adevar e in noi, restul e un drum pe ape...o iluzie a neantului...un nimic molcom....un.
PS Fotografia a fost pusa...asa de fitze...:)
