Toti incercams a scapam de monotonie si de nebunia de la oras..Acum cand toamna sta la usi si la ferestre, acum cand parca nu doar hainele ceva mai groase anunta venirea toamnei, acum am dat o fuga la Cheia, batuta de turisti, dar mult mai putini decat pe Valea Prahovei...semn bun!
Minunea vine din natura...miracolul culorii e nu numai incantator, dar si coplesitor.
As fi vrut sa merg mai mult de o jumatate de zi prin munti, dar uneori "picul" acela insemana cat o saptamana prin munti.
Frunzele cu ale lor culori intrepatrunse, linistea deplina, susurul molcom al apelor, cerul de un senin tulburator, toate fac sa pornesti pe Cheite cu gandul la bine, la frumos, la tinerete, la inceredere, optimism si de ce nu, la prietenie!
Traseul spre Cheite e marcat cu triunghi albastru si are un grad de dificultate foarte mic, doar ca e musai sa nu mergi in adidasi, sanadale, balerini si alte incaltari tipice capitalei..Bocancii a u multe de spus aici, spun totul:)
Traseul e destul de scurt...1 ora jumatate daca te opresti sa admiri peisajul, curgerea apei sau stai pe un trunchi adormit..cu nasul la soare..
Distanta pana la Cheia se parcurge in maxim doua ore si jumatate din Bucuresti.
Va las sa admirati sau sa visati la o toamna la munte..
