marți, 28 august 2007

Lacusta albastra pare credula..

Lacusta albastra pare credula..
De dimineata imi arunc ochii in balcon, asa de fitze, sa vad cum e cu soarele, caldura si alte mizericordii ....Ma indes in uriasul balcon bercenar si vad pe balustrada incinsa nebunatic de soare: da, o lacusta, una albastra cu niste aripi ca petalele de albastrele, nici prea mare, nici prea gingasa...Dintr-o data, fara ragaz de clipire ma trezesc cu ea pe mana, dau sa o inlatur fara prea mare agitatie, si ea nimic, o ia in sus pe mana si tot urca.., ma gandesc unde se duce?, ca doar nu mi se urca in cap. Ce credeti ca face, face o grimasa dom'le de-mi ramane ochiul perplex si ma straduiesc sa-i mai arunc o privire, insa, o vad ca face cale intoarsa, isi ia zborul si-mi zic...am scapat...Neeh, ea facea ture pe mana mea, in cele din urma ma gandesc ca nu am timp de pierdut si ca ar fi cazul sa oprim show-ul aci si sa-mi vad de drum!Cand sa deschid usa sa intru in casa, o albastreala tremuranda imi trece prn fata ochilor usor cascati,si cum speram sa nu ma mai tulbure, deja gluma s-a intrecut de ceva vreme, intra cu mine in casa, se pune direct pe birou , isi trage cracii in sus si pare a face o bicicleta in aer, intr-un stil de repetitii de balet, repeta grimasa de mai devreme, isi arunca ariple in vant, se da de doua ori peste cap, se aseaza pe tastatura;pare a canta la pian si dupa ce uimirea mea a ajuns la capatul nebuniei, ma dau la ea, direct in ochi ii suflu, imi intoarce un dos dungat, il flutura de 2 ori pe la nasu-mi si pe-aci ti-e drumul..Nu stiu ce credea, ca asa cu fitzele ei umane o iau in seama, ma cobor la "Riga Crypto si Lapona Enigel" si ? Apai uimirea mea a trecut de toate regnurile si a revenit la cel uman, asa limitat cum e el, mi-a adus realitatea in ochi: asta nu putea fi decat vis, si cum n-am nici o dovada decat randurile aistea inghesuite, nu-mi ramane sa cred decat ca buimace fiind amandoua, ne-am lasat de nimicuri si am trecut la lucruri serioase: eu gadil foile de licenta intr-o dorinta teribila de a invata, ea probabil isi flutura grimasele la un alt balcon, sau .....nu se poate, incredibil, cineva mi-a pus pe birou o meduza, deja e prea mult...hai ca ma ridic din pat....si deschid usa d ela balcon, ies sa vad cum va fi azi....privesc peste balustrada, un senin timid ma intampina...azi va fi o altfel de zi!

Articolele din "Compact"


Da...hai sa ne amintim cum zambim...


acest articol este printre preferatele mele din cele publicate in "Compact".

Cel de azi, a fost cam slabut,recitindu-l n-am fost multumita , dar sper sa aduc imbunatatiri la ceea ce fac:) si sa fie mult mai bine data viitoare.

Have fun:)

Nabadaii Scolii

Nabadaii scolii, imi arunc cracii in niste ghete, mare greseala! erau 5 grade de dimineata, dar m-au fiert cele 18 de la pranz, asa ca ghetele mele bengoase sunt in declin, le dezmostenesc, le ignor, ce sa mai, le scot, fie ce-o fi, azi merg desculta.
Of, iar trebuie sa-mi inec tineretea in cursurile de la faculta, iar trebuie sa inghit aerul cu ghionturi, ca la noi la faculta pute. de ce? Uite ca asa vor peretii mucegaiti, ca asa le place unor colege, dame tinere de altfel, sa puna haina de ieri si azi si maine si inca o zi, iar iubitii profesori, unii, au o duhneala a vodca de ma intreb daca sunt sigur la faculta sau la o bodega de la periferie...Oricum as da-o, faculta pute si unde mai rastorni ca unii profi au un sictir uniform care le invaluie inteligenta si oricat ma rog sa treaca timpul mai repede, ora tot timp de 60 de minute ma ingrijoreza...
Credeam ca la faculta te duci cu drag, vii cu idei, esti ascultat, comentat, asculti si ce au altii de zis, se pare ca s-a ajuns la un hai sictir !incredibil si ca ceea ce se face ,se face ca tot trebuie sa mestecam cumva ora aia de 60 de minute... Am trecut in patru ani prin retete culinare, cizme medievale desenate cu tact si detaliu grafic, ne-am scremut languros in traduceri seci, plicticoase, si cum incercam sa scoatem capul, ...-.bietul melc, el e fericit, ca macar nu are constiinta-, nimeni nu ne asculta si-atunci ma basicam toata ca si dracu e mai ascultator si sigur o sa imi pierd tineretea in unsoarea ranceda a facultatii. Dar multi profi nu stiu dupa 4 ani ca ii detestam, uzati fiind de viata de familie si profesionala, se varsa direct pe noi de parca noi suntem raul vietii lor (multi ne destainuie problemele conjugale involuntar:"Pentru voi m-am certat cu sotul!", haida de!am ajuns si marul discordiei! Desi incearca sa justifice orice nemultumire prin vina studentilor.."care nu mai traduc cum se traducea candva, si cantitativ si calitativ, care nu mai lucreza cum se lucra pe vremea lor", daca ar sti ei ca peste 50% avem si un job ca sa putem rabda mai usor faculta!) Pai la cate retete culinare am tradus in facultatea asta , va scriu o carte de bucate à la une, de-i lasam praf pe francezi...ca asta am facut un an intreg... Mai nou avem materii optionale-obligatorii. Exact, ce nu va e clar? Cum se screme universitatea sa le gaseasca o buca' de paine si unora si altora, ca si ei sunt ai lor...?Dar noi ai cui suntem, ca fara noi cade si ultima tencuiala universitara. Ma gandeam sa-mi aleg niste optionale sa-mi traga o destupare la cerebel, sa se dea ceata asta la o parte, ca de patru ani se tot indeseste. Iaca ioc! asta primesc: ciuciu-muciu sec si gol, in calup de patru ani! "Optionalele voastre le impunem noi si daca nu va convine va trebui sa acceptati, de la anul va fi mai bine, voi trebuie sa va sacrificati, ca vechiul sistem se schimba de la anul."Sa m-arunc in tabla aia de care e rezemat profu' asta...sau sa-l desfiintez pe el cu cateva randuri? Aleg varianta a 2 a....Capul lui n-o mai avea nici cat neghina interes in viata asta, insa eu de-abia ma ivesc din ceata si parca mijeste o umbra de viitor... Evident binele e mereu rezervat altora, ca am trecut ca mielul din sacrificiu in sacrilegiu si invers, pana mi s-au tocit copitutele de student bucurestean..si imi zic: la ce bun si faculta asta?daca nici aci nu ai dreptul sa alegi acolo un pic ceva, cat de mic, ca sa stii ca ti-ai facut-o tu cu mana ta , nu ca te-au stropsit altii care au uitat care le e menirea in lumea asta de "se masura cu cotul.."...
Ce mai zi, ce tinerete, cata valtoare, ce impiedicatura! inca patru ani ca astia si ridic statuie aerului...direct pe luna conspiratiei ca de teorie mi s-a indoit cerebelul...

Articolul din "Dilema Veche"


Nenea uriaşu' şi gingaşu'Cu ochii cîrpiţi de lene, îmi trag una în freză şi mă îndrept spre metrou... Mucus pucus – ca la noi, în Apărători – lume, lume, soro, dimineaţa, că mulţi se mai duc la serviciu şi semaforul ăla iar se-ascunde de mine, cu neamul lui de bercenar, niciodată nu-i văd culoarea... Aici m-am străduit să inserez poza cu pricina, dar pricina m-a lăsat cu buza umflată, că nu acceptă formatul pe care îl are poza mea... Să schimb formatul devine delicat. Din lene, merg mai departe... Mă agit tulburat pînă la lacrimi să ajung la metrou, să-mi arunc noada pe un scaun, dacă am noroc să nu mă-mpiedic de paporniţe, copii care urlă şi alte coconade cu specific de „apărător al patriei“, mestec bine momentul şi mă duc la capătul metroului... unde pare gol ca vidul... Aci, şmecherie-n pălărie, neam de traistă cu ciubuc la bot, mă măsoară nenea uriaşu’ şi gingaşu’ de la pază... Io mă fac că-s tulbur, el se face spre mine, „bă, da tu nu vezi (şi gingaşul molfăia o gumă, gata să mi-o scuipe în faţă) că aici e pentru ăia bolnavi şi valizi, nu sta, bă, pă scaunu’ ăsta, te rog eu, frate...“. Mă înfrunt, confrunt şi din picioare, şi de jos, şi zic: „Bine, frate, mă ridic, dacă aşa vrei tu, dar chiar mai sînt 10 scaune libere“. Înghite guma, îşi scoate o sămînţă, mi-o despică-n ochi şi puternic mă scrutează: „Frate, eu răspund aici, hai să nu mai lungim vorba, dă-te pe alt scaun şi gata“. Zîmbesc, mă „dau“ pe alt scaun, gata să-l tulbur fără retur şi escală zero, cînd îl văd că se-aşază el pe scaunul cu pricina, şi-mi zice galeş şi mîngîietor: „Eu nu vreau să mă supăr pe tine, că văd că eşti băiat de-al meu, da’ şefu’ mă tunde dacă las femeile borţoase şi pe-ăia valizi în picioare“. Îi zic, nedumerit, dar clar cu chef de a descoperi o personalitate pierdută în adîncurile sămînţei: „Nu, nu mă supăr, dar se zice «invalide», persoane «invalide» şi femei însărcinate“; el, încruntat şi sigur pe el: „Da, da...“. Şi la plecare ne-am salutat reciproc, eu cu gîndul la Dumnezeu care uită să se mai uite şi sub pămînt, el cu încruntare maximă. Dac-o mai trăi, sigur se întreabă şi azi: „Ce-oi fi greşit, nevasta e borţoasă şi ăia e valizi, oi fi zis şi altceva?“. Cum nu e primul, şi nu e cu siguranţă ultimul... mă pierd în mulţime, mulţimea se pierde prin mine... şi mergem împreună mai departe... că doar de, şi mîine e o zi la metrou, şi mîine descoperim ceva nou...

duminică, 26 august 2007

Oameni si pasari







Cum se face dimineata primul gand este unul de bine..asa pentru ca orice zi aduce ceva nou.



Oamenii sunt cu atat mai interesanti cu cat inainteaza in varsta si chiar nu ma asteptams aspun acest lucru, dar asta am descoperit deunazi, ca noi, oamenii devenim mai interesanti cu fiecare zi ce trece.



Fie e faptul ca maturizarea prinde contur, fie pur si simplu pentru ca intelegem ca nu e de ajuns sa faci ceva ci sa si impartasesti cu ceilalti "cevaul".



Oamenii si pasarile sunt una, de unde pana unde? E atat de simplu..oamenii isi doresc sa calatoreasca si o fac prin orice mijloace pentru ca vad in calatorie un mod de regasire, de liniste, sau doar de intelepciune.



Dar daca vrei cu adevarat ceva e bine sa ai grija ce iti doresti ca va trebui sa te descurci cand vei obtine, si s-ar putea sa nu faci fata propriilor ganduri, dorinte, impliniri..



Sunt oameni care isi iau zborul spre alte lumi, care nu pot sta locului si de-aceea se duc mereu sa vada si alte locuri. Eu ma simt calator in toata fiinta mea si zburator in toate aripile mele:)

Sa ne amintim de primavara.











Imaginile vorbesc de la sine....si nu mai am de adaugat decat ca iubesc Primavara si ca am un calcai mancacios, semn ca in curand voi face o noua calatorie....

La microfon omul sfinteste locul


La microfon... omul sfinteste locul

Ora 7:00, imi indes o caciula pe ceafa, inghit un ceai sec, , mai dau o fuga la Pica si apoi pornesc pe drumuri.


Prima oprire la 7:10 o am la tanti de la ziare, care, amabila ca intotdeauna cand o intreb de "photomagazine" se-ndoaie, ma intreaba inca o data ce revista, dispare sub ziare si reviste ca in cele din urma sa-mi spuna intr-un raspicat desavarsit: nu a venit, dar mai treceti!


Acus ce era sa fac?Continuu drumul spre metrou, aceeasi lume agitata si intr-o goana doboratoare, la propriu ca de figurat nu ne mai arde de multa vreme dimineata ,si vad ca am deja ticaitul de 7:30.


Pe peron, lume cata blana si urticarie. Unde mai pui ca umflati cu haine de toamna, incapem deja mai putini decat vara cand ne scaldam intr-o sudoare comuna, si ne lipim intr-o intimitate desavarsita.


Asa ca las primul metrou sa se duca dand din coada, cu ochii zgaiti cand pe pereti, cand in tunelul vid ca frigiderul din 89, imi trag gandurile taras de pe sina metroului si ma pun s-astept...


Zic: las ca vine el in cateva minute, si dai si-asteapta 2, 3...10...15...si dintr-o data revin cu urechile pe pamant caci din borcanul difuzorului se indeasa o voce natanga: stimati calatori, lasa fa ca te sun eu mai incolo sa dau anuntu' la microfon, se pare ca microfonul, bietul de el, a fost uitat deschis, si de! nu-i bai de ce-am auzit , dar e fara cuvinte ce-a urmat: o eructare (ragait-familiar) de a rasunat cu ecou de pe peron pana de-a lungul sinelor.


Ce-i drept sunetul rasunator si de o claritate inconfundabila nu numai ca m-a lasat fara cuvinte, dar m-a readus pe pamant, la momentul 8:00 cand mi-am dat seama ca sunt la metrou, in Bucuresti, in Aparatorii Patriei si ca nimic nu s-a schimbat, traiesc printre romani.


Urc strivit in metroul nou, dau nas in nas cu gardianul, prietenul meu "Uriasu' si Gingasu", il salut reverentios de la barba pan' la talpi si ma pierd in lumea mea de la metrou, in cercul meu stramt si rece...


NOTA: Pica=toaleta sau Pica, intelegeti voi ca sunteti baieti destepti!

vineri, 24 august 2007

Cand canicula sta pe marginea paharului











Da, am revenit...




azi in eternul metrou ma gandeam ca uneori traim in trecut, adica mi-era gandul la mare , mi-a mers la suflet iesirea din week-end-ul trecut....




Asa de tare m-a bucurat statul la soare intr-o lene desavarsita, ca si-acum s-a prelungit starea aeea de doing nothing....laughing, talking or just smiling in the sun...




Dom'le noi chiar traim pentru week-end si pentru ziua de salariu!




Inventia asta a banilor, trecerea aia de la troc la monezi si fisicuri...ne-a cam dus la sapa de lemn...sau la o lupta netrebnica pentru ziua de salariu...What a f..k? Chiar ne invartim in sistem? Hmm...trebuie sa merg la role, ca sa simt ca si Bucurestiul asta aduce ceva dragut in vremurile astea..




Si pe caldura asta..asa imi da tarcoale un sentiment de dor, un dor nebun de a merge la munte, in Barcelona again..hmm...chiar ca m-am nascut ca sa o iau la pas in lung si-n lat...Nu mai vreaus a stau acasa..vreau in lume!




Asa ca fug la o palavra de week-end....sa vad pe cine corup la o rola....:)




joi, 23 august 2007

Lumea diminetii golase..


Lumea larga
Te trezesti devreme, te dai peste cap, te duci pana la capatul patului, te intorci pe partea cealalta si ce vezi>? Minune, stalp de societate, usi deschise..apai hai sa intram...dincolo de usi e sigur ceva...
Am trecut pragul si vad un rasarit de soare, care desi nu e orbitor are ceva din stralucirea unei femei frumoase, tinere si altfel decat gloata vulgara, netrebnica si automorfolita de povara cotidianului.
Dupa prag se intrezaresc si niste valuri..blande, calde , darf vii , gata sa capete o forma semiumana....Ma intorc sa vad ce-am lasat in urma, ca un arc revin la drumul spre mare, pietruit cu zambete, (unul mai dulce ca celalt), si parca se aude si un raset...usor..., bland...
Acum ma intind pe o plaja ce porneste din varful degetelor numai din franturi de veselie facuta si undeva intr-un colt zace o umbra de timp...a lene se-ntinde si-a noapte imi rade.
Nu e un tablou de Dali, nu e o meduza in care linistea devine furtuna, e pur si simplu dorinta de a intoarce cuvintele intr-un fel in care nu se ajunge la fraza, ci doar la mesaj. Lumea aceasta e-n noi si putemn s-o renastem in fiecare moment cu fiecare secunda in care vrem sa fim noi.
Ma arunc in mare si uit sa ma inec pentru ieri, asa ca rad pentru maine.
Si timpul se zbate de val si lumea e viata.., nimic nu mai plange , e ieri la masa..departe de maine, aproape de azi...
Tacerea e in lungul drum al tineretii si scurtul timp al ratacirii...

La mare si timpul rade
























































Am fost in week-end la mare, asa ca nu m-am putut abtine sa fac photos.










Locul ramane mirificul Vad...

miercuri, 22 august 2007

Galerie foto cu mot



































































Craiul face mai mult decat Bucegii si nu pentru ca Bucegii nu au nimic de spus ci pentru ca oamenii m-au lasat fara cuvinte..IN Bucegi oamenii arunca orice pe carari..si-atunci am inceput sa evit masivul acesta si sa ma indrept spre alte locuri, unde te simti asa cum vrei, ca acasa...

Printre rafturi de padure zboara dimineata
















Ma trezesc cu gand de duca, lucru limpede, m-am nascut ca sa calatoresc, scopul este mereu altul, dar de fiecare data are aceeasi radacina...






Muntele mi-e frate, marea mi-e liniste, iar casa mi-e somn...Prin urmare, ma duc la munte ca sa urc, cu rucsacul in spate, cu aparatul mereu atarnat de gat si cu o curiozitate care deocamdata mi-e sora cu obsesia.






Iubesc cartiel, daca sunt si insotite de fotografii deja m-au prins in mreje. Nu vorbesc nici de "Rahan", nici de "Piff", ci de carti in care lumea in care traim e vazuta de un autor care e fascinat atat de scris cat si de imagine. da, am zis imagine, nu am zis fotografie, pentru ca si desenele, tablourile, caricatura, schitele, uneori cantaresc la fel de mult ca si o fotografie.






Drumurile pe care le-am batutu de-a lungul timpului, si zau ca nu-mi vine sa cred cate sunt de vazut in tara, cate am vazut si-aici si in alte tari, dar mai ales e uimitor cate mai raman de vazut si de facut.






Nu stiu cati din jurul meu au obsesia calatoriei, dar eu simt ades ca pentru asta m-am nascut, sa merg si sa scriu, sa merg pentrua vedea, a fotografia ca sa se bucure si altii de minunile lumii.






Ideea accea cu cele 7 minuni ale lumii ma lasa usor neatinsa, asta pentru ca am vazut atatea minuni, atatea frumuseti incat chiar cred ca fiecare zi este o minune.






Fiecare loc din lumea asta are ceva aparte si in fiecare oras, sat sau tara exista oameni cu care merita sa stai de vorba, existe suflete care te determina sa iti doresti in continuu sa cunosti, sa cauti , sa vizitezi , sa-ti faci noi prieteni si sa nu te opresti decat putin pentru odihna si mult pentru prietenie.






Apele au povestea lor, ca si oamenii care bat lumea in lung si-n lat, si apele duc cu ele un fir de poveste...






Oamenii sunt fascinanti prin propria lor poveste de viata, pescarii au povesti triste, dar tristetea lor nu doare, e una blajina, care ne coboara din orasele mari in adancurile apelor. Prin pescarii aceia lipoveni de prin Delta vezi dragostea pura pentru apa, pentru natura...Povestile lor despre pasari, barci, peste sau un rasarit te duc ades mai departe de malul apelor...






Calatoriei ar trebui sa i se dedice o oda, una in care sa fie ridicata tacerea si sa fie asternuta linistea, sa fie cantata bucuria,sa se strige zambetul si sa cante un cor al pasarilor...






Acolo in lume se intampla minunile , aici in noi au loc trairile...










De prin Crai adunate.

































Acus pun niste foto..asa de dor de munte:)














Piatra Craiului







Situat in Carpatii Meridionali, parcul Piatra Craiului cuprinde masivul de circa 25 km lungime intre Zarnesti si Rucar, fiind delimitat de culoarul Bran-Rucar si raul Dambovicioara la est si sud-est, de raurile Dambovita si Tamasla est si de raul Barsa la nord.














Minunile din Piatra Craiului nu sunt doar muntii ce ofera privelisti deosebite, aici intalnesti si oameni deosebiti, caii sunt de o frumusete extraordinara, iar linistea te invaluie cu totul.







Fie ca mergi sa stai cu cortul, fie ca te vei caza in "Plaiul Foii", cabana de la poalele muntilor, fie ca urci ca sa ramai peste noapte in "Curmatura" cabana de unde pornesc trasee spre varfurile din muntii Piatra Craiului(Vf Ascutit, Vf Turnul), drumul este o incantare, linistea deplina si peisajul mirific.










Craiul ofera minuni, verdele padurilor si al ierbii, impresioneaza vizual iar panorama din varful Criaului te lasa mut.
































marți, 21 august 2007

Lumile in care ne invartim..

Unii-si trag dimineata una peste ceafa cu gandul, cu pumnul si o tulesc pe usa din dos direct in lumea de afara..
Afara de regula nu se intampla nimic, dar toti avem impresia ca se intampla totul..si unde mai pui ca vrem nu vrem trebuie sa traim cand afara cand inauntru..
Capitala asta a noastra motocoasa, are ea frustrarile ei, dar cu siguranta are si meritele ei..
E o zi in care pun la loc de cinste nimicul, neantul, acele mari cuvinte, folozofia sinelui si doing nothing.
E o dimineata in care daca adun toate lucrurile bune vazute de la metrou pana la job, voi ajunge la minunata suma vida, nuda, zero taiat sau pur si simplu la nimic bun in dimineata asta.
Deja ma lasa rece, seaca, orice disperare a cucoanelor mai mult sau mai putin solide, dornice de a fi cu scaun, nu!, nu la cap, ci la fund. Cautarea unui scaun deja nu ma mai mira de ani buni, ce mi-a mai cascat ochii azia fost cu totul atceva.
O madama, cu 3 copii, doi atarnati de caruciorul in care ar fi trebuit sa fie al 3-lea, dar era agatat tacticos bietul plod de sanu-i la care supsesera candva si ceilalti doi, acum la vreo 5 anisori.
CEi doi, baieti de altfel cu pistoale cu bile, intr-un exces de joaca libertina, fara a fi cenzurati nici macar o secunda de fecunda mama, au inceput sa traga in directii nu tocmai precise, dar sigur delicate..
Asa a zburat una dintre bile intr-un calator, pasnic, calm si care ca gest, in ciuda piscaturii profunde, doar s-a ridicatd e pe scaun si s-a indepartat usor de zona periculoasa!
Mama grijulie, tocmai repara cu mult aindemanare unul dintre pistoalele care se blocase si nu mai scotea nici macar o bila!
Cu sanul dezgolit , cu o forta impresionanta, trage in toate directiile de manerul pistolului, vorbeste tare cat o tine compartimentul si in cele din urma da de doua ori puternic cu pistolul de scaunul metroului cat o tin curelele d eputernic si ce sa vezi? Minunea minunilor, miracolul vietii: bilele acuma si intra si ies din pistol, lucru sigur: arma a fost reparata!
Un tanar trecut de adolescenta..indreptat spre 35 de ani se infinge c-o vorba adanca in freza madamei dupa ce a smuls din mana unuia dintre copii pistolul, care, avand laser, il tot indrepta in ochii tanarului. Cu un totn nu rastit, nu nervos, ci puternic iritat si revoltat, pe buna dreptate de altfel ii adreseaza raspicat: asa iti cresti copii ? vai de capul nostru!
Interesanta a fost reactia tinerei: pai tu om in toata firea te pui la mintea unui copil?
Morala e banala, dar are ceva intepat la limba: Cum dracu se face ca unii nu reusesc sa fie educati, nu vad ca sunt niste ratati din tata-n fiu, ca fac umbra pamantului degeaba, de ce se nasc dom'le oamenii astia?

Diminetile de vara cu iz de galusca

Hello people,

iaca ieri am descoperit niste locuri foarte interesante unde sa sezi si sa razi, dar sa razi cu pofta, sa te bucuri cu chef si sa ai lumina aia in ochi de te scoate din randul morocanosilor.
Iaca locul cu pricina:
http://smokingcoolcat.blogspot.com/
Noutatile tin de viitor, adica miroase a iarba verde, fan cu mot si creste dezgolite, care va sa zica...acum pe intelesul tuturor, curand ma vad prin munti la un traseu de creasta..asta asa ca sa nu treaca week-end-ul intr-un sictir imbatabil si intr-o incinsatura de 40 de grade.
Dom'le mare inventie si prietenii astia ai nostri, cu ei razi, cu ei bei o bere, cu ei te enervezi, cu ei te certi, apoi ai cu cine sa te impaci, cu ei te plimbi , cu ei comentezi o carte buna, ce sa mai, ei sunt enorm din ceea ce e viata asta si tare bine e sa-i ai pe langa tine.
Azi e o zi minunata ca mi-au trecut niste flashuri de viitor prin creier si le vad pe hartie....si-atunci viitorul suna curand:)
Hai ca ne auzim mai tarziu sa depanam diverse, asta asa ca e o zi d evara in care invatam sa ignoram canicula si sa apreciem berea rece de pe Gabroveni:)