Lumea larga
Te trezesti devreme, te dai peste cap, te duci pana la capatul patului, te intorci pe partea cealalta si ce vezi>? Minune, stalp de societate, usi deschise..apai hai sa intram...dincolo de usi e sigur ceva...
Am trecut pragul si vad un rasarit de soare, care desi nu e orbitor are ceva din stralucirea unei femei frumoase, tinere si altfel decat gloata vulgara, netrebnica si automorfolita de povara cotidianului.
Dupa prag se intrezaresc si niste valuri..blande, calde , darf vii , gata sa capete o forma semiumana....Ma intorc sa vad ce-am lasat in urma, ca un arc revin la drumul spre mare, pietruit cu zambete, (unul mai dulce ca celalt), si parca se aude si un raset...usor..., bland...
Acum ma intind pe o plaja ce porneste din varful degetelor numai din franturi de veselie facuta si undeva intr-un colt zace o umbra de timp...a lene se-ntinde si-a noapte imi rade.
Nu e un tablou de Dali, nu e o meduza in care linistea devine furtuna, e pur si simplu dorinta de a intoarce cuvintele intr-un fel in care nu se ajunge la fraza, ci doar la mesaj. Lumea aceasta e-n noi si putemn s-o renastem in fiecare moment cu fiecare secunda in care vrem sa fim noi.
Ma arunc in mare si uit sa ma inec pentru ieri, asa ca rad pentru maine.
Si timpul se zbate de val si lumea e viata.., nimic nu mai plange , e ieri la masa..departe de maine, aproape de azi...
Tacerea e in lungul drum al tineretii si scurtul timp al ratacirii...
Te trezesti devreme, te dai peste cap, te duci pana la capatul patului, te intorci pe partea cealalta si ce vezi>? Minune, stalp de societate, usi deschise..apai hai sa intram...dincolo de usi e sigur ceva...
Am trecut pragul si vad un rasarit de soare, care desi nu e orbitor are ceva din stralucirea unei femei frumoase, tinere si altfel decat gloata vulgara, netrebnica si automorfolita de povara cotidianului.
Dupa prag se intrezaresc si niste valuri..blande, calde , darf vii , gata sa capete o forma semiumana....Ma intorc sa vad ce-am lasat in urma, ca un arc revin la drumul spre mare, pietruit cu zambete, (unul mai dulce ca celalt), si parca se aude si un raset...usor..., bland...
Acum ma intind pe o plaja ce porneste din varful degetelor numai din franturi de veselie facuta si undeva intr-un colt zace o umbra de timp...a lene se-ntinde si-a noapte imi rade.
Nu e un tablou de Dali, nu e o meduza in care linistea devine furtuna, e pur si simplu dorinta de a intoarce cuvintele intr-un fel in care nu se ajunge la fraza, ci doar la mesaj. Lumea aceasta e-n noi si putemn s-o renastem in fiecare moment cu fiecare secunda in care vrem sa fim noi.
Ma arunc in mare si uit sa ma inec pentru ieri, asa ca rad pentru maine.
Si timpul se zbate de val si lumea e viata.., nimic nu mai plange , e ieri la masa..departe de maine, aproape de azi...
Tacerea e in lungul drum al tineretii si scurtul timp al ratacirii...
Niciun comentariu:
Trimiteți un comentariu