marți, 21 august 2007

Lumile in care ne invartim..

Unii-si trag dimineata una peste ceafa cu gandul, cu pumnul si o tulesc pe usa din dos direct in lumea de afara..
Afara de regula nu se intampla nimic, dar toti avem impresia ca se intampla totul..si unde mai pui ca vrem nu vrem trebuie sa traim cand afara cand inauntru..
Capitala asta a noastra motocoasa, are ea frustrarile ei, dar cu siguranta are si meritele ei..
E o zi in care pun la loc de cinste nimicul, neantul, acele mari cuvinte, folozofia sinelui si doing nothing.
E o dimineata in care daca adun toate lucrurile bune vazute de la metrou pana la job, voi ajunge la minunata suma vida, nuda, zero taiat sau pur si simplu la nimic bun in dimineata asta.
Deja ma lasa rece, seaca, orice disperare a cucoanelor mai mult sau mai putin solide, dornice de a fi cu scaun, nu!, nu la cap, ci la fund. Cautarea unui scaun deja nu ma mai mira de ani buni, ce mi-a mai cascat ochii azia fost cu totul atceva.
O madama, cu 3 copii, doi atarnati de caruciorul in care ar fi trebuit sa fie al 3-lea, dar era agatat tacticos bietul plod de sanu-i la care supsesera candva si ceilalti doi, acum la vreo 5 anisori.
CEi doi, baieti de altfel cu pistoale cu bile, intr-un exces de joaca libertina, fara a fi cenzurati nici macar o secunda de fecunda mama, au inceput sa traga in directii nu tocmai precise, dar sigur delicate..
Asa a zburat una dintre bile intr-un calator, pasnic, calm si care ca gest, in ciuda piscaturii profunde, doar s-a ridicatd e pe scaun si s-a indepartat usor de zona periculoasa!
Mama grijulie, tocmai repara cu mult aindemanare unul dintre pistoalele care se blocase si nu mai scotea nici macar o bila!
Cu sanul dezgolit , cu o forta impresionanta, trage in toate directiile de manerul pistolului, vorbeste tare cat o tine compartimentul si in cele din urma da de doua ori puternic cu pistolul de scaunul metroului cat o tin curelele d eputernic si ce sa vezi? Minunea minunilor, miracolul vietii: bilele acuma si intra si ies din pistol, lucru sigur: arma a fost reparata!
Un tanar trecut de adolescenta..indreptat spre 35 de ani se infinge c-o vorba adanca in freza madamei dupa ce a smuls din mana unuia dintre copii pistolul, care, avand laser, il tot indrepta in ochii tanarului. Cu un totn nu rastit, nu nervos, ci puternic iritat si revoltat, pe buna dreptate de altfel ii adreseaza raspicat: asa iti cresti copii ? vai de capul nostru!
Interesanta a fost reactia tinerei: pai tu om in toata firea te pui la mintea unui copil?
Morala e banala, dar are ceva intepat la limba: Cum dracu se face ca unii nu reusesc sa fie educati, nu vad ca sunt niste ratati din tata-n fiu, ca fac umbra pamantului degeaba, de ce se nasc dom'le oamenii astia?

Niciun comentariu: